miercuri, 21 august 2013

1000 de nopți albe, fiecare cu o melodie diferită [2]

   Stele. Mă uit pe geam și văd stele. Nu multe, deși pot nsă-mi amintecs că, atunci când eram mică, vedeam cerul plin de stele. Și luna. Luna plină. Draga mea lună plină. 
   Luna nu mă lasă să dorm în seara asta. Îmi ține ochii lipiți de ea. Deocamdată, nu ascult decât cântecul greierilor. E prea frumos pentru a-mi pune căștile pe urechi. Câteodată se mai aude involuntar câte o pasăre, iar la fiecare adiere a vântului, când crengile copacilor se apleacă, iar frunzele sfoșnesc, ochii mei lăcrimează. Poate e din cauza vântului, poate e doar somnul care trage de mine. Orice ar fi, luna nu m-ar lăsa să cad adânc în somn. Nu vrea să o las singură. Mă întreb oare de ce? Nu are atâtea stele pe lângă ea? Nu e el, luceafărul, care stă mereu lângă ea? Sau poate că nu vrea stelele, dintr-un motiv de-al ei. Este oare el ei spirit închis înăuntrul meu, care tânjește după trupul lui?
   Nu contează. Nu e timpul pentru asta acum. Melodia din seara asta, se numește My Love - cred că nu trebuie să mai explic de ce am scris cu literă mare -, iar cea care o cântă este Sia. Poate sufletul meu este îndrăgostit de lună?...Nu gata promit că nu mai spun nimic despre lună.



 


           
                                                                                                    
   Știu că această postare trebuia publicată noaptea trecută, dar...mi-a picat netul. Sorry!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Sfaturi, păreri, gânduri şi sentimente...