sâmbătă, 28 septembrie 2013

1000 de nopți albe, fiecare cu o melodie diferită [40]

    Râsetele lor. Numai râsete de bătaie de joc aud în ultimul timp.
    Titlu: Runaways, The Killers


   Nu mai îi pot îndura pe „prietenii” pe care îi am, dar totuși am nevoie de ei. Am pur și simplu nevoie de ei. Ei spun că suntem prieteni. Eu spun că suntem colegi. Doar colegi. 
   Dar eu am nevoie de o acea persoană care să-mi fie la fel. Am nevoie de geamănul meu (eu sunt gemeni). Am nevoie de o persoană care, atunci când ascultă o melodie care îmi place (Let Her Go) să nu zică „Aaa...E nașpa!” sau alta (Bacchkoi) să nu înceapă să râdă. Să accepte că eu nu am doar o stare bună de spirit, chiar dacă am luat 10 în test la română - o întâmplare veche. Am nevoie de cineva care să nu dea doar din cap spunând „Am să mă mai gândesc la asta...” vreau pur și simplu să înțeleagă din start. Și nu vreau doar să vină la mine să-mi ceară o părere, iar apoi să plece. Vreau să-mi ceară părerea, iar apoi să mai continuăm să vorbim. Vreau pur și simplu o persoană diferită de acelea. Poate că exagerez, dar nu mai pot să mai stau pur și simplu. M-am săturat să fiu luată peste picior. 
    Mă întreb dacă chiar există o persoană așa. Sau sunt unică. Mi-ar plăcea totuși să nu fiu. Sau să nu fiu unică în felul ăsta. Nu zic că orice aș zice să zică numai „Da!” sau „Îmi place”, „Sunt de acord”. Vreau să aibă punctul ei/lui de părere, dar mi-ar plăcea să fie mai ca mine.Nu vreau să am mulți prieteni d-ăia care să fie la fel ca mine, ca trași la xerox. Vreau ceva care....Să aibă idee despre ce vorbesc. Vreau pe cineva „speșăl”, sau cum spun eu „tsugoi!”
    Deci...Noapte bună, dacă citești asta, iar apoi te pui în pat cu direcția - tărâmul viselor.


vineri, 27 septembrie 2013

joi, 26 septembrie 2013

1000 de nopți albe, fiecare cu o melodie diferită [38]

     De ce nu poate fi direct sâmbătă. N-am nicio dispoziție pentru vineri. Dar...Naruto Shippuden...Am fost în extaz...Păcat că e așa de puțin...
      Titlu: Niwaka Ame Nimo Makezu, Nico Touches The Walls


    Iar eu nu mai am răbdare să mai ajung la momentul acela când Naruto îl învinge pe Obito. Sau nu...Sau..Vreau să văd ce se va întâmpla. Să văd dacă cei care au murit chiar au murit și nu vor fii înviați...Vreau să spun...Chiar îmi pare rău că a murit Neji...Shikamaru...Chiar sper ca cineva s[ vin[ cu un jutsu (tehnică) de înviere care să nu necesite moartea celui care o face. Și am o întregă poveste
   De ce pur și simplu nu e numărul de manga mai mare? Ca să nu mai spun că un episod e cât DOUĂ pagini manga...20 de minute fără opening și ending...
    Deci...Noapte bună, dacă citești asta, iar apoi te pui în pat cu direcția - tărâmul viselor.



miercuri, 25 septembrie 2013

1000 de nopți albe, fiecare cu o melodie diferită [37]

     Titlu: O melodie din Naruto Shippuden, care mi-a plăcut foarte mult, o melodie dintr-un episod destul de recent, melodia Bestiilor cu Cozi și a Jinchuriki-lor.
      

    Și mă gândeam la...pauze. La cât de mult pot râde într-o pauză de toate prostiile pe care le pot face alții, iar eu doar stau frumos, undeva pe margine și mă uit ca la un spectacol. Să nu mai zic, n-am mai plâns atâta din cauza unei stări de bine, de foarte mult timp. Acum fiecare cu ce are în clasă, dar la mine e dezastrul de pe pământ. Trebuie să urlăm unul la altul ca să ne înțelegem. 
    Am sentimentul că mai voiam să mai spun ceva....
    Dar am să zic alt ceva. Timpul trece atât de greu când e școală! În vacanță imediat trecea săptămâna! Acum, numai ora de mate mi se pare de 1000 de ani. Pot să simt cum îmi trece tinerețea! Mâine-poimâine mă trezesc cu fire albe în ora de mate...Și să vă spun de ce timpul trece atât de greu pentru mine...Ei bine...am mai spus....Naruto Shippuden ...Joi...Iar acele 23 de minute de anime cu tot cu opening și ending (am învățat să le prețuiesc mult mai mult de la un timp) trec cu viteza luminii. Să nu mai zic și de manga, care trece mai repede decât orice alta...
    Noapte bună, dacă citești asta, iar apoi te pui în pat cu direcția - tărâmul viselor.



1000 de nopți albe, fiecare cu o melodie diferită [36]

   N-am știut ce să scriu...
   Titlu: Madness, Muse.
 

   Dar nu e ca și cum acum aș știi exact ceea ce aș vrea să scriu. Mi-ar plăcea să am ceva despre care să vă povestesc. Dar sunt într-o totală lipsă de inspirație? Cred că matematica își face simțită prezența în acest blog și îmi nimicește orice picătură de inspirație. 

luni, 23 septembrie 2013

1000 de nopți albe, fiecare cu o melodie diferită [35]

    Pot spune că toată noaptea m-am plictisit, iar dimineața, a trebuit să mă prefac că dorm de fiecare dată când cineva intra la mine în cameră să-și mai ia câte ceva. N-am putut să mă mai întorc acasă, pe planeta mea în care toți oamenii sunt cum ar trebui să fie și unde o scenă dintr-un film se derulează de câte ori vreau eu, iar personaje noi apar, ca să facă totul așa cum mi-ar fi plăcut mie. N-am putut pur și simplu să ajung acolo. Pentru că eram mult prea prinsă aici, pe lumea asta, din cauza unei pagini de facebook, de doi lei.
    Titlu: Why Does It Always Rain On Me?, Travis.



1000 de nopți albe, fiecare cu o melodie diferită [34]

  100. cu această postare, am ajuns acolo unde chiar nu credeam că am să ajung vreodată. Chiar nu credeam că am să ajung la 100 de postări.
    Titlu: Era, Era.
    
    
   Astăzi a bătut vântul și chiar dacă nu m-am așteptat, viscolul a trecut prin geaca mea subțire și mi-a brăzdat pielea până a dat de os. Mi-a sfâșiat uniforma pătând-o cu sânge...
  Doar glumeam! Sunt întreagă și uniforma mea e la fel. Dar numai la asta m-am gândit în timp ce mă întorceam, singură, ca de obicei de la școală. Și când am reieșit afară, doar pentru scurt timp. Mi-a plăcut să simt vântul. Răcirea lui tăioasă mi-a mângâiat sufletul care simțea nevoia de o biciuire fizică.
   

vineri, 20 septembrie 2013

1000 de nopți albe, fiecare cu o melodie diferită [32]

      Era cât pe-aci să nu mai scriu în seara asta. Mi-a picat netul. Era să-mi pice și inima din piept. Am realizat că această postare a devenit mult mai mult pentru mine decât m-am așteptat să fie. Acu mă gândesc oarecum cu drag, la ceea „ce am să scriu diseară”. 
        Titlu: Apocalypse Please, Muse.


     Din păcate, până să apuc să scriu ceea ce mi-a venit în minte, eu uit totul. Nici măcar nu-mi aduc aminte despre ceea ce voiam să scriu prima dată. Nici măcar nu îmi aminteam dacă ceea ce aveam în gând avea sau nu legătură cu melodia care simțeam că mă alesese.
     Așa că...Noapte bună dacă citești asta, iar apoi te duci la culcare.



joi, 19 septembrie 2013

1000 de nopți albe, fiecare cu o melodie diferită [31]

    O lună. O lună de când încerc ca în fiecare noapte să scriu.
    Titlu: Nobody's Home, Avril Lavigne.


    
   Azi am fost întrebată „ De ce scrii pe blog?” I-am răspuns. Pentru că persoana care m-a întrebat asta a fost una dintre acele persoane care nu merită să mă lase fără cuvinte. „Scriu pe blog pentru mine.” i-am răspuns. Iar acum, ca să-mi dezvolt răspunsul dat acele persoane, scriu pe blog, și nu pur și simplu într-un jurnal - defapt am și un jurnal, dar... - pentru că o parte din mine vrea ca lumea să audă tot ceea ce încearcă să spună sau ceea ce nu a spus, dar ar fi vrut să o facă, iar alta, e prea timidă ca să treacă la alte chestii. 
   La istorie am mai fost întrebată de profesor ce am mai citit vara asta. Doar două persoane au ridicat mâna. Două fete. I wonder why?!  Nu am nimic împotriva băieților, dar cred că toți sunt bibliofobici. Acum...Trebuie să-mi astup din nou urechile, ca în fiecare seară, ca să mă pot relaxa.


miercuri, 18 septembrie 2013

1000 de nopți albe, fiecare cu o melodie diferită [30]

   Pentru unii, seara asta, nu e cu nimic specială. pentru mine, însă, da. Pentru că este lună plină. Îmi știți povestea cu luna plină. Știți care este legătura dintre mine și ea. Dar nu am timp să o spun din nou. Și nici să spun ceva în plus. Mă simt destul de obosită, deși n-aș prea avea de ce. 
   Mă cheamă muzica. Îmi spune că mă va strânge în brațele ei fragede, încă o dată și că mă va purta atunci când îmi va fi mai greu. Atunci când am să știu că răsăritul e aproape, iar timpul nu trece mai repede.
   Titlu: Time Is Running Out, Muse. Dacă ar fi așa și în ora de mate..



   

marți, 17 septembrie 2013

1000 de nopți albe, fiecare cu o melodie diferită [29]

   Mă gândisem să scriu ceva, dar șirul gândurilor mi-a fost întrerupt și mi-am pierdut ideea, așa că am să spun cu totul alt ceva.
    Titlu: It Will Rain, Bruno Mars

    
    Vreau să înceapă din senin ploaia în ultima oră de mâine, iar eu n-am să ezit să mă las mângâiată de lacrimile cerului, așa cum am făcut de multe ori. M-am săturat de propriile mele lacrimi. Vreau niște lacrimi care nu sunt sărate. Vreau niște lacrimi care să fie la fel ca mine. Vreau niște lacrimi care să nu știu cui și de ce sunt încredințate. Vreau o ploaie liniștită. Nu vreau tunete și fulgere. vreau doar apă. Vreau să-mi întind brațele și să iau ploaia în brațe. Poate că lumea care mă va vedea, mă va crede nebună, dar nu-mi pasă. Nu-mi va păsa. Nu-mi pasă dacă voi răci. Nu-mi pasă dacă o să am febră. 
   Pur și simplu vreau să înceapă încet ploaia, cu stropi mici, iar când cerul va simți că mi se termină ora, să nu ierte pe nimeni.
   Aș mai fi vrut zăpadă, dar cred că e prea devreme. Mi-ar trebui un norișor care să mă urmărească, la fel ca în desene animate, să-mi dăruiască orice tip de vreme mi-aș dori. Mă întreb cât ar costa unul...
    Mă mai întreb cât de somn vă este, dacă citiți postarea noaptea sau dimineața, când eu încă mai ascult muzică....Păcat că sunt atât de multe întrebări care îmi răsăresc în cine știe ce momente... Noapte bună, voi cei care o să dormiți noaptea asta.


duminică, 15 septembrie 2013

1000 de nopți albe, fiecare cu o melodie diferită [27]

   Pentru mine, vara începe în următoarea zi după ultima zi de școală și se termină....azi. Știu că la voi aia e vacanța de vară, dar având în vedere să este „vacanța de vară” aia e vara. Am să pun o melodie care...poate multora nu o să le vină să creadă, dar într-o perioadă, chiar nu mi-am putut-o scoate din cap! Și, oricât ar crede unii, chiar nu a fost așa de „summer love”. Chiar deloc. A fost vacanța în care am fost...mda...chiar singură...din mai multe puncte de vedere.
   Titlu: Farewell My Summer Love, Michael Jackson.

   
   Vă las să savurați ultimele minute din ultima zi de școală alături de această melodie. Defapt...atâta timp cât voi veți petrece ultimele clipe din vacanță alături de muzică, eu voi putea dormi mâine dimineață.

1000 de nopți albe, fiecare cu o melodie diferită [26]

      Am să încep prin a vă spune că am avut un fel de întrunire cu cei cu care obișnuiesc să stau în pauze la școală. Prima dată a fost vorba de o întâlnire cu o colegă. Apoi am dat din întâmplare - sau mă rog, ea a venit oarecum la noi - de o altă colegă. Am sugerat să mai chemăm alți doi colegi, iar apoi ne-am mai întâlnit cu încă un coleg. Până la urmă am fost 7. Patru fete și trei băieți. A fost frumos, deși cred că trebuia să facem asta cu destul de mult timp în urmă
     Titlu: Hollywood Hills, Sunrise Avenue



     Știți acel sentiment de melancolie pe care îl aveți după ce vă întoarceți acasă, singuri, după ce v-ați distrat de minune cu prietenii/ colegii? Am acel sentiment...de singurătate chiar și după ce plec de la școală, mai ales că drumul meu nu se împarte cu nimeni, accetuându-se când e noapte și nu știi peste cine poți da, și mai și bate vântul pe deasupra...Iar luna nu e plină...Gândul meu este departe și inima înghețată...de...Nu știu...
    Hai somn ușor, mai ales dacă citești asta, iar apoi ai de gând să dormi.


vineri, 13 septembrie 2013

1000 de nopți albe, fiecare cu o melodie diferită [25]

    Când am rescris titlul acestei postări n-am avut nicio idee despre ce melodie am să ascult toată noaptea. Iar apoi am deschis Winamp-ul și...a apărut minunea. 
     Titlu: Hotaru No Hikari, Ikimono Gakari




    Vă mai aduceți aminte de ea? Da, este tot un opening al dragului meu anime Naruto. Sper să vă placă, pentru că am întâlnit cunosc persoane, care dacă o anumită melodie nu este în română, engleză, franceză sau spaniolă, pur și simplu nu o ascultă și mai fac și mare tam-tam că aia/ăla zice cine știe ce prostie pe care o deduc ei, când chiar nu zice asta. Nu că oi știi eu cine știe ce japoneză, dar când ascultă Tranquila, nu mai contează ce zice ăla și nu mai deduc cine știe ce prostie. Nu vreau să mă enervez, așa că am să vă las și am să ascult muzica ce mă aștepta de mult.

    

joi, 12 septembrie 2013

1000 de nopți albe, fiecare cu o melodie diferită [24]

   Mda...Pe la jumătatea „ieșirii” mele din marele și poluatul București, am cam rămas fără internet pe mobil...Și da....asta m-a împiedicat să continui cu 1000 de nopți albe. Și a mai trebuit să mai ascult tot timpul cât am stat în mașină toate „hiturile” de la radio, așa că, să nu vă surprindă că am venit cu unul dintre ele.
     Titlu: Let Her Go, Passenger


     Bine...Nu e chiar ca unul dintre acele „hituri” care sunt chiar idioate și e o melodie pe care cred că mulți dintre cei care îmi citesc blogul, o să o îndrăgească.
     Melodia aceasta spune multe adevăruri „Only hate the road when you're missing home”. Mi se întâmplă de foarte multe ori asta. Și cred că nu sunt singura, nu-i așa? Vă plimbați ce vă plimbați, dar până la urmă, ai nevoie de acea casă, care chiar dacă nu-i din turtă dulce, e dulce.
     Vă las să ascultați versurile care m-au făcut pe mine să nu îmi astup urechile de fiecare dată când pornea radioul, odată cu mașina.

marți, 10 septembrie 2013

1000 de nopți albe, fiecare cu o melodie diferită [23]

   Nu știu de ce, dar sunt într-o stare jalnică de melancolie. Poate că asta e din cauza școlii care se apropie cu pași repezi. sau poate că un nou episod din Naruto Shippuden apare peste două zile.NU aveți idee cât de greu trec astea două zile. Am o mică obsesie, în legătură cu acest anime, dar nu toți avem obsesii?
   Titlu My Immortal, Evanescence.


   Melodia asta mă ajută. Sau mă adâncește și mai mult în melancolia mea, iar eu nu-mi dau seama. Nu prea îmi pasă. Asta e. Poate am nimerit una din astea două, mai știți? Poate nu am nimerit nimic. Tot una pentru mine.


luni, 9 septembrie 2013

1000 de nopți albe, fiecare cu o melodie diferită [22]

   De data asta simt că pot să mai spun ceva, vreau să-mi strâng măcar atâta putere, but I have no ideea în privința a ceea ce ar trebui să scriu, pentru că, cu adevărat nu simt mai nimic. Pur și simplu sunt acolo pentru că așa a trebuit să fie. Cineva a zis că aici ar trebui să fiu acum. Să scriu.
   Titlu: Blood, Editors.


   Mă întreb că făceam acum, dacă nu-mi venea această idee, când îl așteptam pe fratele meu să iasă de la karate. Ce aș fi făcut acum. Ce alte postări mai aveam? Cred că nici măcar una...Sau cele două apusuri, poate. Pa!


duminică, 8 septembrie 2013

1000 de nopți albe, fiecare cu o melodie diferită [21]

   Nu pot scrie prea mult. Sunt pe mobil, iar asta e enervant. pur și simplu nu pot să o fac cum trebuie. Și nu prea am multe de spus. E pur și simplu aceeași transă. 
   Titlu: Soul Meets Body, Death Cab For Cutie

   
    Știți transa aceea de dinainte să cădeți plasă somnului, aia în care ochii se închid și văd numai ce inima vrea să vadă? Exact așa trebuie să clocotesc toată noaptea.



sâmbătă, 7 septembrie 2013

vineri, 6 septembrie 2013

1000 de nopți albe, fiecare cu o melodie diferită [19]

  N-am cea mai mică idee. Nu la melodie mă refeream. Sau da? Știu care este, cum se numește, cine o cântă, dar nu știu de ce îmi place.
   Titlu: I wasn't prepared, Eisley.


   Voi v-ați dat seama? Eu încă nu.


joi, 5 septembrie 2013

1000 de nopți albe, fiecare cu o melodie diferită [18]

    Ziua de azi a fost o zi complexă. A fost voioșie d-aia de copil mic când m-am jucat cu micuțul meu frate și o stare continuă de...nerăbdare. Vreau să zic că am stat ca pe ace, în așteptarea noului episod din Naruto - anime-ul - și Naruto - manga. Așteptarea a meritat! Sincer, anime-ul și manga, au fost peste așteptările mele. 
    Titlu: Now You Can See, The Thermals. 



   Mă simt bine.  Sper că prin această melodie se vede destul de bine asta. Mie îmi era dor să mă simt așa, deși joia mă simt destul de bine (Oare de ce?!?!). Sper ca această stare să nu se termine mâine, după ce am să mă pun la somn, iar apoi am să mă trezesc. 
   De aceea nu-mi place să dorm. Somnul șterge orice sentiment l-ai avut înaintea lui. Chiar dacă era tristețe, totuși...Nu mă simt bine să o șterg pur și simplu. Îmi place să mă confrunt cu ea. Să o accept, oarecum. Nici durerea.  Toate aceste sentimente, tot ce simțim, totul cred că a fost lăsat din cauza unui anumit motiv. Asta e ceea ce ne ajută pe noi să ne maturizăm. Crezi ce vrei. Eu nu cred asta. Pe mine mă maturizează doar timpul.    Mda... Mi-am stricat toată starea de bine... Știam că nu va ține mult...Sau poate se va întoarce la mine curând..Poate s-a dus să-și ia doar un suc, mai ști?


Photos at the end of the day [1]

   Păi..mi-a venit ideea asta când pozam din nou apusul. Apusurile sunt mult mai frumoase decât răsăriturile. 
Culorile apusurilor sunt mai frumoase. Pentru răsărit, nu toată lumea e acolo să-l vadă, dar apusul, mare parte din lume în vede. Mi-ar plăcea să-mi sfârșesc viața la apus.













Apusurile, le voi posta după cât de „frumoase” sunt. Și dacă merită.

miercuri, 4 septembrie 2013

1000 de nopți albe, fiecare cu o melodie diferită [17]

   Am să încep cu nimic. Pentru că nu mi s-a mai întâmplat nimic, nu mai am niciun sentiment n-am chef de nimic, iar eu am pornit laptopul pentru această postare, pentru că îmi era chiar lene și voiam să mă pun în pat, să mă mai relaxez. 
    Titlu: New Noise, Refused


   Îmi place melodia asta.  Chiar nu vreau să dorm. Vreau doar so ascult muzică. N-am mai ascultat de ceva timp muzică.
  Și..am mai pornit și eu televizorul, și am văzut - arabul? - acela de 2,50 m? Sau fetița aia mică de 50 de centimetri? Gardul meu are 2 metri! Sau copilul acela care a murit din cauza acelor câini. Până la acea știre nu-mi prea era cine știe ce frică de câini. Îmi era mai frică de oameni. Acum, frica e egală. Unde s-a dus și cel mai bun prieten al omului?!?!?! Și aceea cu sinuciderea în masă, despre care a vorbit Raisa sau femeia aceea despre care a vorbit C.L.M. despre femeia care a fost tâlhărită și omorâtă. Peste ce mină de aur a crezut că dă puștiul acela? Sau ce au crezut că rezolvă acei adolescenți că rezolvă sinucindu-se?
   Poate că eu nu sunt întreagă la minte, dar eu nici măcar nu aș fi luat în seamă un ANONIM. Și cred că toată lumea știe că anonimul acela, poate că nu e chiar un anonim. Și eu pot să postez comentarii sub nume de anonim. 

     Cam așa vine faza cu  „anonim”, sau cel puțin „I'm no one". Eu așa o văd. 



  

Apusul de ieri

   A fost mirific! Au fost cam jumătate de odă de farmec. Prima dată, apusul a fost ca cel din filme, unde soarele era între nori, iar apoi norii au acoperi orizontul.








   Pe acestea am experimentat efectele telefonului meu...







marți, 3 septembrie 2013

1000 de nopți albe, fiecare cu o melodie diferită [16]

   Brrr! Ce frig e afară. Toamna chiar și-a intrat în drepturi! Vreau să spun, suntem în 3...peste ceva timp vom fi în 4 și e deja foarte frig! Am stat de la 19 și ceva afară până la 21:30 afară și chiar dacă mai voiam să stau, era mult prea frig (iar eu îmbrăcată prea subțire) ca să mai stau afară. 
   Titlu: Consolation Prizes, Phoenix.

    
    La cât am înghețat afară, chiar îmi trebuie o astfel de melodie. Îmi trebuie ceva care să mă facă să mă simt mai bine, iar melodia asta îmi dă o stare ne mai spusă de bine.Și mă face să mă gândesc la nimic altceva decât... la propriile versuri. 
    Apusul de azi a fost incredibil. Mai aveai puți și ziceai că au luat foc norii! Mâine promit că vă pun pozele pe care le-am făcut. Am făcut câteva și cu efecte. Pe acele am să le pun la sfârșit.
   Și să revin la frig. Nu vreau să-mi dau de-o parte pijamalele de vară! Chiar dacă mă învelesc cu pilota, nu fac mare lucru. Știu și că, probabil nu am cea mai bună circulație a sângelui, iar atunci când sunt afară, nu stau și fac flotări.