duminică, 6 octombrie 2013

1000 de nopți albe, fiecare cu o melodie diferită [48]

    După exorcizări (am vorbit despre asta, vineri la religie) teleportarea fratelui meu dintr-un pat în altul și aprinderea și stingerea ciudată a luminii de la baie și cutremurul de azi pe care nu l-am simțit...deloc...probabil eram prea adâncită în ceea ce făceam...Mergeam...Nu știu...
     Titlu: Alone Again, Alyssa Reid


     Mă gândeam că pur și simplu eu am ales să fiu un otaku. Dar otaku sunt asociați cu tocilarii. Nu dragă, nu sunt tocilari. Sunt exact ceea ce sunt eu. Persoane care sunt de obicei singure și eu o anumită obsesie. Când vine vorba de obsesii, cred că sunt premiantă. De-a cursul timpului am trecut prin anumite perioade când știam versurile fiecărei melodii care se dădea la radio, după a fost o perioadă, când obsesia mea pentru Michael Jackson era...evidentă...Ei bine, și acum aș refuza o prăjitură sau ceva pentru o revistă care are un articol pe margine cu Michael Jackson. Să revin la obsesii, a fost o perioadă Avril Lavigne, iar de atunci am cam început să devin ceea ce sunt. 
   Acum să vină C.G.E. și să-mi spună că sunt într-o plină obsesie a cărților..NU E ADEVĂRAT! Pur și simplu nu mă pot despărții de o carte până nu aflu cum se termină, iar același C.G.E., ar spune că pot citi doar ultima pagină. Dragule, asta am făcut-o de când am cumpărat-o. Asta dacă nu era în folie. Dar nu are niciun sens dacă pur și simplu citesc ultima pagină. N-aș avea idee despre ce s-ar întâmpla înte prima și ultima pagină...N-aș știi al cui nume ar fi acela care este strigat...
    Deci...Noapte bună, dacă citești asta, iar apoi te pui în pat cu direcția - tărâmul viselor.

    

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Sfaturi, păreri, gânduri şi sentimente...