marți, 8 octombrie 2013

1000 de nopți albe, fiecare cu o melodie diferită [50]

    Titlu: Breath Of Life, Florance And The Machine.
   

    Nu știu exact cum să o spun. Dar îi mulțumesc mamei și societății pentru ceea ce am ajuns. Pentru „ciudata” care am ajuns și de care îmi place. Am să încep cu societatea care m-a forțat să mă închid încetul cu încetul și care m-a forțat să tac, chiar și atunci când nu voiam să fac asta.
      Și am să termin cu mama, căruia voiam să îi dedic această postare. Pentru că ea mi-a introdus plăcerea de a citi. Și am să vă spun povestea care m-a făcut să fiu declarată „bookworm”.
    Nici eu nu citeam ca majoritatea copiilor de 11? ani. Dar mama mi-a impus în vacanță să citesc prima dată 10 pagini. Iar apoi 15. Sau asta voia ea. Eu nu citeam în fiecare zi. Sau dacă citeam, abia dacă citeam 5 pagini. Dar, apoi m-am gândit că aș putea citi...o întreagă carte nu numai povești din tot felul de culegeri. Am citit „Dracula” de Bram Stoker. Și atunci am început să citesc și 75 de pagini pe zi. Apoi, dacă nu mă înșel, am continuat cu „O Călătorie Spre Centrul Pământului” de Jules Verne. Nu mult după ce am început să-o citesc, mă rugam să-o termin mai repede. Iar apoi a venit celebra serie „Amurg” de Stephenie Meyer. Am terminat călătoria spre centrul Pământului, numai ca să mă apuc mai repede de „Amurg”. Atunci am ajuns să citesc mai mult de 100 de pagini. Pur și simplu îmi luam acele cărți oriunde. Să nu mai zic că era nelipsită de la toaletă. Și am continuat cu cititul până în prezent. Datorită mamei. Nu am idee cum mi-ar fi fost viața dacă nu începeam atunci să citesc. Poate eram printre cei care se uitau pe geam sau prin clasă când profesorul de istorie a întrebat ce am citit peste vară.
     Noapte bună, dacă citești asta, iar apoi te pui în pat cu direcția - tărâmul viselor.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Sfaturi, păreri, gânduri şi sentimente...